ANONIM
Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
Mihai Eminescu

(1850-1889)

1850 - 15 ianuarie,se naste la Botosani Mihail,poetul,al saptelea
copil al lui Gheorghe Eminovici si sotiei acestuia,Ioana.

1858-1862 - copilul Mihai a urmat urmat clasele I,II,III si IV la
Cernauti,la liceul National Hauptschule,iar clasa I din gimnaziu,la
Ober-Gymnasium,tot în Cernauti.

1862-1863 - repeta clasa ,dar mai apoi paraseste definitiv cur- surile
plecând în vacanta la Ipotesti,de unde nu s-a mai întors.

1865 - se afla în gazda la profesorul sau Aron Pumnul,ca îngriji- tor
al bibliotecii acestuia.

1866 - moare Aron Pumnul.Cu aceasta ocazie sapte învatacei gimazisti
tiparesc o brosura închinata lui Aron Pumnul. A doua dintre poezii
este semnata:M.Eminovici.Aceasta poezie dedicata lui Aron Pumnul,va fi
publicata mai târziu în revista ,,Familia".În acest an are loc debutul
adevarat a poetului,si anume poezia ,,De-as avea..." ,publicata în
,,Familia" de catre Iosif Vulcan,care îi va schimba numele în Mihai
Eminescu.Tot în acest an are loc si debutul în proza cu nuvela,,Lanul
de aur",tradusa dupa Onkel Adam.

1867 - intra în componenta trupei lui Iorgu Caragiale,unde are ro- lul
de sufleur si copist. - apar poeziile:,,Ce-ti doresc eu tie,dulce
Românie" si ,,La ,,La Heliade".

1868 - este angajat ca sufleur si copist la trupa lui Mihail Pascaly.
publica în ,,Familia"poeziile ,,La o artista" si ,,Amorul unei
marmure".

1869 - se înscrie la Facultatea de filozofie ca student extraordinar,
lipsindu-i bacaloreatul.

1870 -publica în,,Convorbiri literare"poeziile,,Venere si madona" si
,,Epigonii".Tot în acest an publica renumitul basm ,,Fat- Frumos din
lacrima"în aceeasi revista.

1872 - anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle,la Viena,unde era
plecat pentru studii. - întors în tara citeste în cadrul unei sedinte
ale ,,Junimii" cîteva poezii scrise în timpul studiilor în
strainatate,printre care si ,,Lacul". - se înscrie la Universitatea
din Berlin,fiind înmatriculat ca student ordinar.

1874 - este numit directorul Bibliotecii din Iasi.

1875 - devine revizor scolar

1876 - ramâne fara slujba,primeste postul de corector si redactor al
partii neoficiale a unui ziar din oras. -,,Convorbiri literare"îi
publica câteva poezii printre care si ,,Lacul", ,,Melancolie" si
,,Dorinta".

1879 - este anul în care sunt publicate primele patru scrisori - anul
în care Veronica Micle ramâne vaduva.

1882 - citeste ,,Luceafarul" de mai multe ori în cadrul sedintelor
,,Junimii" -relatiile cu Veronica Micle se strica

1883 - este internat pentru o vreme in spital.Aceasta perioada este
foarte productiva pentru Eminescu,fiindu-I publicate o multime de
poezii.

1884 - moare tatal sau

1885 - îsi continua slujba la biblioteca.

1887 - pleaca la sora sa Henrieta,la Botosani,unde este internat -
este trimis la Viena de junimisti,în speranta de a se însanatosi

1888 - ultimile poezii tiparite când Eminescu era în viata au fost
,,La steaua", ,,De ce nu-mi vii" si ,,Kamadeva".

1889 - 3 februarie Eminescu este internat în spitalul ,,Marasesti" din
Bucuresti si apoi este transportat în sanatoriul ,,Caritas". - 15
iulie ora 3 poetul moare,fiind îngropat în cimitirul Bellu -Veronica
Micle înceteaza din viata pe 3 august în chilia manastirii Varatec.
-moare pe 14 octombrie acelasi an sora sa Henrieta,care-l îngrijise pe
Eminescu în ultimi ani de viata. -tot în acest an moare si Ion
Creanga.

6. Câteva aprecieri

" Prin creatia sa, Mihai Eminescu,ramâne într-adevar cel mai mare poet
al neamului,,pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata,poate pamântul
românesc". (G.Calinescu)

" ,,Ape vor seca în albie si peste locul îngroparii sale va rasari
padure sau cetate si câte o stea va vesteji în departari,pâna ce acest
pamânt sa-si strânga toate sevele si sa le ridice în teava subtire a
unui crin de taria parfumurilor sale." (G.Calinescu)

" ,,Versul întreg pare scris pe metal gros.Are ascutisurile si limba
scobita,impusa de materialul gros." (T.Arghezi)

" ,,Eminescu este un Beethoven al graiului românesc." (T.Arghezi)

" ,,Pentru muzica lui Eminescu sunt potrivite muzica lui Berlioz si
paleta lui Delacroix." (Bernad Shaw)

" ,,Eminescu este încercat de gândul Mortii,dar si de speranta
reintegrarii în Natura-Mama.Asteapta aceasta întoarcere în Cosmos ca
pe o beatitudine finala." (Mircea Eliade)

" ,,Pe cât se poate omeneste prevedea,literatura poetica româna va
începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui,si forma limbei
nationale,care si-a gasit în poetul Eminescu cea mai frumoasa
înfaptuire pâna astazi,va fi punctul de plecare pentru toata
dezvoltarea viitoare a vesmântului cugetarii românesti." (Titu
Maiorescu)

" ,,O literatura trainica,în stare sa ne placa noua si sa fie
originala pentru altii,nu se poate întemeia decât pe graiul viu al
poporului,pe traditiile,obiceiurile si istoria lui,pe geniul lui."
(M.Eminescu)

Încheiere

MIHAI EMINESCU este si va ramâne timp îndelungat în inmile noastre ca
cel mai mare poet al nostru,fiind un geniu rapus mult prea devreme de
un destin neîndurator
 
 

Scrisoarea a doua

De ce pana mea rãmâne în cernealã, mã întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrãmãdite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, sãltãretele dactile?
Dacã tu stiai problema astei vieti cu care lupt,
Ai vedea cã am cuvinte pana chiar sã o fi rupt,
Cãci întreb, la ce-am incepe sã'ncercãm în lupta dreaptã
A turna in formã nouã limba veche si'nteleaptã?
Acea tainicã simtire, care doarme'n a ta harfã
În cuplete de teatru s'o desfaci cape o marfã,
Când cu sete cauti forma ce sã poatã sã te'ncapã,
Sã le scrii cum cere lumea, vro istorie pe apã? -
Însã tu îmi vei rãspunde cã e bine cã în lume
Prin frumoasã stihuire sã pãtrunzã al meu nume,
Sã-mi atrag luare-aminte a bãrbatilor din tarã,
Sã-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunãoarã,
Si dezgustul meu din suflet sã-l împac prin a mea minte. -
Dragul meu, cãrarea asta s-a bãtut de mai nainte;
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care'ncearcã prin poeme sã devie cumularzi,
Închinând ale lor versuri la puternici, la cucoane,
Sunt cântati în cafenele si fac zgomot în saloane;
Iar cãrãrile viertii fiind grele si înguste,
Ei încearcã sã le treacã prin protectie de fuste,
Dedicând brosuri la dame a cãror bãrbati ei sperã
C-ajungând cândva ministri le-a deschide carierã. -
De ce nu voi pentru nume, pentru glorie sã scriu?
Oare glorie sã fie a vorbi într-un pustiu?
Azi, când patimilor proprii muritorii toti sunt robi,
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închinã, numind mare pe-un pitic
Ce-o besicã e de spumã, într'un secol de nimic.

Încorda-voi a mea lirã sã cânt dragostea? Un lant
Ce se'mparte cu frãtie între doi sau trei amanti.
Ce? sã'ngâni pe coardã dulce, cã de voie te-ai adaos
La cel cor ce'n operetã e condus de Menelaos?
Azi adeseori femeia, ca si lumea, e o scoalã,
Unde'nveti numai durere înjosire si spoialã;
La aceste academii de stiinti a zânei Vineri
Tot mai des se perindeazã si din tineri în mai tineri,
Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas,
Pânã când din scoala toatã o ruinã a rãmas.

Vai! Tot mai gândesti la anii, când visam în academii,
Ascultând pe vechii dascãli cârpocind la haina vremii,
Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune
Si-n a lucrurilor peteci cãutând întelepciune?
Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-horum
Câstigând cu clipocealã nervum rerum generandum;
Cu evlavie adâncã ne'nvârteau al mintii scripet,
Legãnând când o planetã, când pe-un rege din Egipet.

Parcã-l vãd pe astronomul cu al negurii repaos,
Cum usor, ca din cutie, scoate lumile din chaos
Si cum neagra vecinicie ne-o întinde si ne'nvatã
Cã epocile se-nsirã ca mãrgelele pe atã.
Atunci lumea-n cãpãtânã se'nvârtea ca o moriscã
De simteau, ca Galilei, cã comedia se miscã. -
Ametiti de limbe moarte, de planeti, de colbul scolii,
Confundam pe bietul dascãl cu un crai mâncat de molii
Si privind pãienjenisul din tavan, de pe pilastri,
Ascultam pe craiul Ramses si visam la ochi albastri
Si pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildã
Cãtre vreo trandafirie si sãlbatecã Clotildã.
Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.
Scârtâirea de condeie dãdea farmec astei linisti,
Vedeam valuri verzi de grâne, undoirea unei inisti,
Capul greu cãdea pe bancã, pãreau toate'n infinit;
Când suna, stiam cã Ramses trebuia sa fi murit.

Atunci lumea cea gânditã pentru noi avea fiinta,
Si din contrã, cea aievea ne pãrea cu neputiintã.
Azi abia vedem ce stearpã si ce asprã cale este
Cea ce poate sã convie unei inime oneste;
Iar în lumea cea comunã a visa e un pericul,
Cãci de ai cumva iluzii, esti pierdut si esti ridicul.

Si de-aceea de-azi nainte poti sã nu mã întrebi
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi,
De ce dorm, îngrãmãdite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, sãltãretele dactile...
De-oi urma sã scriu în versuri, teamã mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astãzi sã mã'nceap-a lãuda.
Dacã port cu usurintã si cu zâmbet a lor urã,
Laudele lor desigur m'ar mâhni peste mãsurã.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one